miercuri, 27 octombrie 2010

Unii nu cred

Unii nu cred in minuni. Printre ei ma numaram si eu pana acum un an si ceva. Minunea mea se numeste Matei-Alexandru...










In loc de inceput

Am evitat de cand ma stiu formule de genul: "Incepand de azi, voi..." sau, si mai mult, "Incepand de azi, nu voi mai...". Pentru ca, pe cat de autoritar suna, pe atat de sigur sunt ca acel ceva isi va gasi locul in delasare, renuntare, uitare.
Am zis "am evitat"? Hm... deja sunt imprecis in formule si risc sa va dezinformez. Dimpotriva, formula mai corecta ar fi: "am evitat, desi mai tot timpul nu am reusit". Tocmai de aia mi-am zis: hai sa ma dezamagesc inca o data. Mi-am pus rabdarea la incercare si iata-mi bloguletzul, semn de incapatanare (poate deznadajduita) de a tine pasul cu noul ori poate semn de imbatranire (precoce/prematura, as zice, daca as lua in calcul media sperantei de viata pe cap de locuitor). Bloguletz pe care mai mult ca sigur il voi azvarli curand in delasare, renuntare si uitare.
Bun. Poate ca mai e pana atunci. Imi rascolesc putin memoria si va ofer o zicere rimbaldiana care m-a bantuit demult si care m-a insotit inca din junete: "Un jour, j'ai assis la Beaute sur mes genoux. – Et je l'ai trouvee amere. – Et je l'ai injuriee" (Une saison en Enfer).